IOANIN GEORGIAN-MIHAIL
In ast’ ros ce se prelinge
Ahile sta iara far’ de vlaga
Al lui Python venin atinge
Sarpele-n ast’ ros se leaga
–
Otelul dur iarasi in pasari
Stimfaliene din vechime
Se frang minore cantari
Tonalitatea-i cu asprime
–
Asemenea cu faptura
Arborii aduc osanale
Frunze apleaca natura
Petale,serbari saturnale?
–
Reveria salasluie-n zare
Adancul, furtuna calma
Pasind lin cronid in mare
Entitate se arata cu talmă
–
Curand ninsul sta oprit
De infatisare nu-s vrednic
Cum sa te simti asuprit?
Oare cine ar fi cucernic?
–
Chip ascuns in alb si negru
Fum alb inaltat in vazduh
Logos-ul devine dar alegru
Recunoastere sta in duh
–
Grea,recunoasterea-n straie
Daca nu ar fi simtirea-n fire
Si a psi-ului adanca bataie
Entitate,aduci vesnic vestire
–
Prietena mea cea veche
Te stiu din frageda pruncie
Mireasa fara de pereche
Conduci in faptura si tarie
–
Aseaza-te dar pe banca
Sarpele sa ne invaluie
Auzi-voi „piatra” aruncata
Ca lumina-n fierastruie
–
O tu ceea ce ai multe nume
Huma arsa te are in Logos
Prea putin e-al tau renume
Forta originara,plange Argos
–
Toata faptura clar suspina
Se-nclin si aduc osanale
Sarpele teama suav anima
Inceput nevazut de jale…
–
Aseaza-te dar degraba
Fire inocenta din vechime…
Rezemare far’ de graba
Graire va fi far’ de asprime?…
Lasă un răspuns