Un singur dor

Un singur dor m-apasa

Cand Nix trage cortina

Despartit de huma arsa

Sa gust din plin lumina

Marea sa aline soptind,

Templul rece,infrigurat

Far’ de viata, ratacind

Ca Thanatos l-a pradat

Nu dori-voi frunti crete

Astrii tristi far’ de vazduh

Nu doresc a lumii zestre

Ci vesmant vested cu duh

Daruit de mandru stejar

Ce mi-ar sta la capatai

De zor,ar tese-n ast’ jar,

Vesmantul vested dintai

Celest dar mi s-ar parea

Izbavire din aste adancuri

Zbucium far’ parere rea,

Inima e rece,far’ de canturi

Dorita si santa odihna

Pesemne m-ar acoperi

Sa gust repaos in tihna

Buciumul m-ar inveseli

Si atunci cum iata as scapa

De soma-sema din vechime

Temnita deschisa s-ar arata

Si-o mare plina de sante rime

Persephona suav ar lumina

Cand asta cortina va cadea iar

Vesmantul,cantare ar culmina

Caci sant luceafar e-n altar

Si mormantul ce-i insa parasit,

De Poseidon,gingas s-ar arata

Mormant far’ de noroc,imbacsit

Iata totusi,curatare-ar capata…

Anunțuri

2 comentarii

Adăugă-le pe ale tale →

  1. se pierde ritmul de la mijlocul poeziei.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: